Dacă descoperirea chimioterapicelor la mijlocul secolului şi apoi ameliorarea continuă a schemelor de administrare a tratamentelor au revoluţionat terapia leucemiilor si limfoamelor, în schimb, mortalitatea pacienţilor purtători de tumori solide metastazate s-a schimbat foarte puţin.

Pentru tumorile solide metastazate, cu foarte puţine excepţii, tratamentul rămâne, din nefericire, în continuare paliativ, rolul medicului fiind cel de a îmbunătăţi, pe cât posibil, calitatea vieţii bolnavului.

Când spunem "cancer" prin acelaşi termen desemnăm o clasă foarte mare de procese cu fiziopatologie, tratament şi prognostic foarte diferite.

De exemplu, majoritatea bolnavilor cu cancer de tiroidă au un prognostic excelent, şansa lor de supravieţuire la 15 ani de la diagnostic fiind în jur de 90 la sută, pe când prognosticul bolnavilor cu cancere de stomac sau pancreas metastazate este extrem de sumbru, şansa lor supravieţuire la 5 ani de zile fiind aproximativ de 7 la sută.

Cu toate noile descoperiri din genetică şi biologia moleculară, mecanismele fundamentale care stau la baza apariţiei şi dezvoltării cancerului sunt încă departe de a fi elucidate şi aceasta explică ineficienţa tratamentelor oncologice actuale.